Probleme abordate
- Comportament schimbător
- Urlete şi gălăgie
- Harţă şi furie
- Rezistenţă
Resursă dezvoltată
- Bunătate şi amabilitate
Obiectiv propus
- Schimbarea purtării printr-un plus de gentileţe
Într-o bună zi, Vântul, Ploaia şi Soarele se întrebau cum ar putea convinge pe cineva să facă altceva decât vrea să facă. Uneori poate fi extrem de problematic să faci ceva ce nu doreşti să faci ori să faci lucruri care nu sunt de niciun ajutor nici pentru tine, nici pentru alţii.
-Hai să facem un joc, spuse Soarele. Îl vedeţi pe puştiul acela care poartă o jachetă? Ia să vedem care din noi îl poate convinge să şi-o dea jos.
-Lăsaţi-mă pe mine să-mi încerc puterea, spuse Vântul cu nerăbdare.
După care, începu să sufle pe lângă urechile băieţandrului, şoptindu-i mai întâi cu blândeţe:
-Dă-ţi jos geaca, te rog, da-ţi-o jos!
Cum băiatul nu dădea semne că ar vrea să se dezbrace, Vântul suflă ceva mai tare şi repetă aceleaşi vorbe cu o voce mai puternică, însă cu cât bătea mai tare, cu atât mai frig se făcea şi cu atât mai tare se ghemuia băiatul în jacheta sa. Vântul începu să şuiere cu toată forţa pe lângă urechile puştiului. Acum nu se mai ruga de el, ci urla cu toată putere:
-Dă-ţi jos geaca aia! Hai, odata!
Şi cu cât mai nepăsător părea băiatul, cu atât zbiera mai dihai şi vântul, iar băiatul nici că-l băga în seamă. Vântul pufnea din toţi rărunchii, urlând şi şuierând, dar băiatul se înfăşura şi mai strâns în geaca sa , ţinând-o strâns pe corp.
- Ei, acum e rândul meu, zise Ploaia. E clar ca lumina zilei ca n-o să reuşeşti în veci cu băiatul acesta. Degeaba urli la el, pentru că, pe măsură ce te înverşunezi, o să-şi strângă şi mai tare jacheta pe trup.
Ploaia începu apoi să facă ce ştia ea mai bine. Începu să picure mărunţel, foşnind pe la urechea băiatului:
-Hai, dă-ţi jos geaca!Dă-o jos!
În loc s-o asculte, băiatul îşi trese gluga peste cap şi se încheie la fermoar pentru a nu se lăsa udat. Necăjită, Ploaia n-avea de gând să se dea bătută. Păru să uite de sfatul pe care tocmai i-l dăduse vântului:
-Dacă nu ia seama la mine, o să-l spăl pâna-i smulg geaca de pe piele!se răsti Ploaia şi dădu drumul urgiei.
Picăturile îl plesneau pe băiat:
-Dă-ţi jos geaca, haide, dă-o jos!
Dar băiatul parcă nici n-auzea. Ploaia îl înmuie până la os şi îi zbieră încă o dată să se lepede de haină. În schimb puştiul nu făcea decât să încerce să-şi acopere cu jacheta sa o parte cât mai mare din corpul său, căutând din priviri un adăpost unde să se refugieze.
- Ei, acum e rândul meu, spuse Soarele pe un ton calm.
Fără să scoată un cuvinţel, începu să-şi trimită razele spre băiat, uscându-i hainele şi trupul. Îl învălui într-o căldură plăcută şi ridică uşor temperatura, dar fără să o facă prea arzătoare. La început, băiatul îşi dădu jos gluga. Pe măsură ce Soarele continua să-mângâie cu razele sale, băiatul deschie fermoarul hainei. Cu grijă, Soarele ridică temperatura cu unu-două grade, provocând o căldură plăcută în corpul copilului. În scurt timp, Băiatul îşi dădu jos jacheta şi se bucură de căldura agreabilă ce-l învăluia.
Sursa: 101 poveşti vindecătoare pentru copii şi adolescenţi, George W. Burns, p. 132-134
